Scrisori pierdute
marți, 9 iunie 2015
Adio, dar nu plec
Adio, vă spun acum la rascruce
Când inima bate-n stânca
vieții
.
Adio, un cuvânt atat de simplu
Ce ia cu el atâtea speranțe.
Adio, lașitate și spaimă
Cu tremur eu ridic lancea împietrită.
Adio, cuvânt fără de
valoare
Înghețat în lava de sticlă.
Adio să nu-mi mai spui vreodată
Că adio nu-i pentru lumea-ngerească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Postare mai veche
Pagina de pornire
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu