Îți amintești prima noapte în care ne-am rătăcit ca doi liceeni?
De ce ți-ai aminti?! Ai dispărut ceva mai târziu.
Ai lăsat o clepsidră și o lumânare pe masă.
N-am întors-o niciodată
Și nici lumânarea nu am aprins-o.
Am vrut să le arunc la fiecare curățenie,
Dar le-am mai dat o șansă.
Șansa de a trăi în aceeași casă cu o fantomă.
Fantoma ești tu, momentan,
Până vei fi înlocuit.
O dată cu tine vor pleca și clepsidra,
Și lumânarea.
Până atunci, continui să-ți șterg amintirile de praf.
Sursă foto:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu